Meditez intens ...


ma bucur ca-mi umplu timpul liber si creierul gol cu intrebari retarde si raspunsuri o leaca mai putin cretine ca mine...
Ma bucur ca nu dorm , si imi pastrez doza zilnica de oboseala, nervi , crize, isterii si stress...
Cum as putea oare pasi in lume... normala?!
Fara pic de agitatie, fara pic de repeziciune si neindemanare... fara sa ma impiedic de o bordura inconstient asezata cu socoteala in dreptul unui trotuar, fara sa sparg cu o delicatete primitiva cana cu care-mi beau pliculetul Jacobs Ice Coffee in diminetile incercanate... fara sa scot o perla constient de stupida intr-un moment indubitabil inoportun...

Tare ma bucur ca in seara asta ma gandesc de ce hipopotamii nu au un zambet dragalas, ... de ce nu indragesc dopurile de plastic si ador forma celor de bere, ... cum se simt frunzele cand vine toamna, ... de ce nu gasesc niciodata in magazine ceasul alb perfect, ...cine a inventat betisoarele parfumate, ...cate calorii consuma un peste zilnic, ...care e geniul care a inventat tigarile, ...cat cantareste un avion, ...de ce nu mai ascult zilnic cele 30 de melodii a lui Jay Sean, ...cati neuroni sunt in capul unui barbat, ...si de ce nu-mi mai gasesc jurnalul secret de acum 7-8 ani scris tot intr-o limba inventata de mine, ...ce faci daca-ti cade telefonul in subsolul unui lift ?! ?! ?!:)))):X

Si cand te gandesti ca toate astea sunt la un click distanta ...
Aproape...
N-ai inteles nimic ?
Eh , asta mi se intampla mie zilnic... si tare ma bucur!!!



Imi Zboaza Gandul ...

Am incercat sa adorm de cateva ore bune ... Tot ce reusesc insa, e sa ma zvarcolesc printre asternuturi si sa sa gasesc o poveste fiecarei dungulite de lumina de pe tavanul meu enigmatic.

Tot ce-mi trece prin minte, ma face sa ma sperii si mai tare de idiotenia mea absurda...
Incerc sa deznod fiecare strop de ratiune si sa neg orice relevanta a oricarui cuvant din 'Adam si Eva'. Am citit-o in sfarsit. Am gasit timp. Acum ma urmareste insistent.
Nu am realizat asta pana astazi...
Sa fie oare pur subconstient... sau in momentul in care intalnesti o pereche de ochi pe care ii stii din alta viata... tresari cu toata fiinta ta...?!
Ma minunez de spiritul meu cretin si incerc sa ma autoconving ca tot ceea ce simt ..sunt inchipuiri, nascociri, inventii creeate de o minte ce exagereaza pana la infinit particule false de senzatii...

Nu stii numele,vocea, telefonul, adresa, e-mailul .. absolut nimic. Asta-i si tot farmecul...

Ti-a ramas gandul acolo...
Pana la urma e doar o pereche de ochi aproape negrii... intalniti intr-un aeroport gri, in care fiecare urma de umanitate se sterge odata cu ultima rotita a bagajului tau.